What a girl wants.remade.

Despre asta mi-a propus Kidu sa scriu. Foarte buna ideea. ;)
M-am intrebat de multe ori daca voi gasi vreodata baiatul care sa ma multumeasca din toate punctele de vedere . Nu cred ca exista perfectiunea, ptr ca toti avem defecte.
Hai,totusi, sa raspund la intrebare si sa scriu cum imi imaginez eu baiatul perfect. Paaai… brunet,ochi caprui sau negri, asta clar. Nu mi-au placut niciodata blonzii in asa fel incat sa ma indragostesc. Mi-a placut o singura data de un blond, dar mi-a placut pentru ca in ciuda faptului ca e (ca inca e) blond natural,este foarte inteligent si ma fascina sa vorbesc cu el,pentru ca mereu invatam cate ceva si mereu aveam despre ce sa vorbim.In ceea ce priveste corpul,nu mi-ar placea niciodata sa am langa mine un pachet de muschi, sa arate ca si cum ar fi facut culturism si ar fi tras de fiare toata viata. Nici prea ,prea , nici foarte,foarte.
Vreau ,evident, sa fie ingrijit. Parfumul e foarte important pentru mine. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se puna pata pe un baiat doar pentru ca mirosea al naibii de bine. Vreau sa fie mereu barbierit ! Am avut experiente cu destui arici ! Parul, e foarte important ptr mine.Daca nu e curat,ai terminat-o cu mine.Nu tin neaparat sa il ai mereu plin de spuma si gel, dar macar sa fie curat. De dantura nici nu mai comentez… Degeaba esti imbracat de la cele mai cunoscute branduri si ai o multime de calitati, daca mi se face rau cand zambesti,la revedere ! Sincer,mi-ar placea sa stie sa faca mancare sau macar sa fie dispus sa stea langa mine in bucatarie in timp ce pregatesc eu ceva de mancare,ca poate nu avem bani zilnic de pizza,mc’ sau alte fast-food`uri .

Mi-ar placea sa fie capabil sa vorbeasca si sa inteleaga cel putin 2 limbi straine. Mi-ar placea sa fie inteligent. Ma fascineaza inteligenta la baieti, pentru ca e destul de rara in zilele noastre. Mi-ar placea sa am ce sa invat de la prietenul meu si sa nu ma plictiseasca nicio discutie cu el.
Mi-ar placea sa aibe si simtul umorului,dar sa nu o dea in extrema cealalta, devenind enervant. Sa stie cand sa se opreasca.Sa aibe o limita, sa aibe bun simt si sa faca diferenta intre o discutie cu mine si o discutie “cu baietii”..
Nu vreau sa fie suparacios. Eu ma enervez repede si cam din orice si imi trece la fel de repede si as vrea ca el sa inteleaga chestia asta.Unde am ajunge daca niciunul dintre noi nu ar fi tolerant ? :D

Mi-ar placea sa aibe un talent al lui. Mi-ar placea sa retina ce ii spun  si sa tina cont de tot ce imi place si ce nu.Mi-ar placea sa tina cont de sentimentele mele si de starile mele care in ultimul timp au fost foarte schimbatoare datorita problemelor prin care am trecut. De exemplu , nu mi-ar placea sa ma sune intr-o sambata,cand eu as fi intr-o situatie foarte nasoala si as fi foarte suparata, spunandu-mi ca el e un pic beat,dar o sa ii treaca si spunandu-mi ca ma iubeste si ii pare rau ca nu sunt langa el. Stii ceva,puiule? Nu ti-am turnat eu in pahar si daca erai tu in situatia mea,n-as fi reactionat asa.Macar daca esti intr-o stare care stii ca nu se potriveste cu a mea si care stii ca ma deranjeaza, suna-ma cand revii la normal.

Imi plac cadourile cu semnificatie.De exemplu, am primit de la mama acum 2 ani, in semn de apreciere pentru ca am intrat in liceul in care am vrut, un inel din argint ,care mai tarziu am descoperit ca daca il intorci invers are forma de “cheia sol” .Mi-a placut foarte mult si inca imi place inelul asta.

Mi-ar placea ca prietenul meu sa aibe  macar 5 lei in buzunar , sa putem merge la un suc ,mai ales acum ca e frig. Iubire,imi platesc singura consumatia,dar nu ma obliga sa stau in frig ;)  Mi-ar placea sa asculte mai multe genuri de muzica, sa aibe gusturi cat mai diversificate si sa nu se plafoneze intr-o singura chestie. Nu mi-ar place deloc sa fie “strident” , adica sa aibe un stil vestimentar ciudat,vulgar, care sa atraga priviri siderate. Sa aibe stilul lui, dar sa nu fie exagerat.

In niciun caz, sa nu exagereze cu gesturile astea de iubire,gen saruturi ,imbratisari…Am ajuns la varsta la care pentru mine conteaza mult mai mult o conversatie dusa la capat cu succes, un sprijin moral atunci cand e necesar,un sfat, o parere, o impresie, comportamentul , etc.
Hmm…cam asta ar fi. Daca imi mai amintesc ceva , mai adaug in continuare. Merci ptr idee Kidu` .

A gresi e omeneste…

Cate greseli poate face un om? Nenumarate.E trist ca unii oameni ii judeca pe cei care gresec dupa faptele lor,fara macar sa ii cunoasca,fara macar sa fi stat de vorba 5 minute cu acele persoane. In realitate cei care fac multe greseli devin odata cu trecerea timpului oameni foarte inteligenti,stapani pe sine, cu o conduita fixa,care stiu exact ce au de facut si care se pricep foarte bine la oameni , adevarate calitati.Sunt oameni de la care chiar ai ce sa inveti si cu care iti face placere sa vorbesti si chiar ai despre ce. Sunt oameni care au suferit in urma greselilor pe care le-au facut si care poate regreta, dar nu mai pot face nimic pentru a schimba ceva, ptr ca pana nu dai cu capul de tocul usii nu vezi pragul de jos… Totusi exista o persoana care a trecut prin multe,m-a ajutat sa vad mai bine lucrurile in jurul meu si mi-a ridicat moralul de nenumarate ori, pe care o apreciez si o respect pentru ceea ce este si pe care sunt convinsa ca o voi pastra mereu in inima mea,pentru ca este o persoana şarmanta,deschisa,cu care poti aborda orice subiect, puternica dar sensibila in acelasi timp.Este o persoana care a trecut peste multe lucruri si sunt sigura ca o va face si de acum incolo,pentru ca Dumnezeu iti da atat cat poti duce, iar eu voi fi mereu acolo sa ii sterg lacrima sau sa il calc in picioare pe cel care a facut-o sa sufere .  Te iubesc ,pisi.

Zambet cu regrete…

Zilnic trec prin fata mea zeci de oameni,cu diverse priviri,unele chiar deranjante,cu diverse personalitati si diverse probleme.In ochii lor par o persoana vesela ,plina de viata,mereu cu zambetul pe buze… Insa ceva inauntrul meu plange, ceva s-a schimbat.Nu mai merge.
Cata suferinta incape intr-un zambet? Ai fi surprins/a sa stii…
Aducandu-mi aminte de momente frumoase din copilarie si de lucruri marunte care imi inveseleau ziua,imi dau seama ,din nou,ca nimic nu este vesnic si ma doare… Chiar ma doare… Si mi-e dor.Erau chestii care ma enervau pe moment si imi doream sa fi avut alta viata, dar era viata mea si erau problemele de zi cu zi cu care ma obisnuisem si fara de care acum ma plictisesc de-a dreptul ….
Nu realizezi ce ai avut pana nu pierzi ! E cel mai adevarat lucru, cea mai pura expresie…Mai pura si mai profunda decat un “te iubesc”… Deabea dupa ce ai pierdut un element important ,iti dai seama cat de mult a contat si cat de important a fost cu adevarat. Asta simt eu ! Am apreciat foarte mult acel “element”,dar parca nu suficient,parca a ramas ceva neterminat. Ai vrea sa salvezi ceea ce a ramas si sa fi in armonie cu “elementul” ramas,dar simti furie,ura pentru viata asta, ciuda ! Si poate ca si “elementul” ramas iti ingreuneaza misiunea de a te apropia de el…
Timpul vindeca ranile,teoretic, dar amintirea nu se poate sterge , iar eu nu voi mai fi cea de dinainte niciodata … De aceea va implor sa apreciati tot ce e in jurul vostru,sa nu cereti mai mult,pentru ca intr-o secunda se poate narui totul…Dumnezeu ne da atat cat putem duce si atat cat meritam , iar acel lucru care ti se pare putin,doar daca vei ramane fara el vei realiza cat insemna de fapt…