Zambet cu regrete…

Zilnic trec prin fata mea zeci de oameni,cu diverse priviri,unele chiar deranjante,cu diverse personalitati si diverse probleme.In ochii lor par o persoana vesela ,plina de viata,mereu cu zambetul pe buze… Insa ceva inauntrul meu plange, ceva s-a schimbat.Nu mai merge.
Cata suferinta incape intr-un zambet? Ai fi surprins/a sa stii…
Aducandu-mi aminte de momente frumoase din copilarie si de lucruri marunte care imi inveseleau ziua,imi dau seama ,din nou,ca nimic nu este vesnic si ma doare… Chiar ma doare… Si mi-e dor.Erau chestii care ma enervau pe moment si imi doream sa fi avut alta viata, dar era viata mea si erau problemele de zi cu zi cu care ma obisnuisem si fara de care acum ma plictisesc de-a dreptul ….
Nu realizezi ce ai avut pana nu pierzi ! E cel mai adevarat lucru, cea mai pura expresie…Mai pura si mai profunda decat un “te iubesc”… Deabea dupa ce ai pierdut un element important ,iti dai seama cat de mult a contat si cat de important a fost cu adevarat. Asta simt eu ! Am apreciat foarte mult acel “element”,dar parca nu suficient,parca a ramas ceva neterminat. Ai vrea sa salvezi ceea ce a ramas si sa fi in armonie cu “elementul” ramas,dar simti furie,ura pentru viata asta, ciuda ! Si poate ca si “elementul” ramas iti ingreuneaza misiunea de a te apropia de el…
Timpul vindeca ranile,teoretic, dar amintirea nu se poate sterge , iar eu nu voi mai fi cea de dinainte niciodata … De aceea va implor sa apreciati tot ce e in jurul vostru,sa nu cereti mai mult,pentru ca intr-o secunda se poate narui totul…Dumnezeu ne da atat cat putem duce si atat cat meritam , iar acel lucru care ti se pare putin,doar daca vei ramane fara el vei realiza cat insemna de fapt…